666, semnul şi pecetea satanei şi a lui Antihrist (3)

Numărul 666 batjocoreşte jertfa Mântuitorului

Pentru credincioşi este foarte important de înţeles faptul că Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost în ziua a şasea a săptămânii, în ceasul al şaselea din zi şi că şase ore a ţinut calvarul crucii, de la hotărârea lui Pilat de a-L răstigni (ceasul al treilea, Mc. 15,25) până la ceasul al nouălea, când Şi-a dat duhul pe cruce (Mc. 15, 33-37) . Nu poate fi întâmplător acest lucru, pentru că lucrurile şi judecăţile lui Dumnezeu nu au fost şi nu sunt săvârşite la întâmplare. Căci, aşa precum Crucea Sa a fost înfiptă în dealul Căpăţânii, chiar deasupra mormântului lui Adam, având baza chiar pe craniul acestuia, pe care s-a scurs sângele cel de viaţă dătător al lui Hristos, aşa şi ziua şi ceasul le-a hotărât dumnezeiasca pronie ca un răspuns împotriva la cei trei de 6 ai diavolului.

De ce în ziua a şasea a săptămânii a hotărât dumnezeiasca înţelepciune să Se răstignească Domnul? Pentru ca să răscumpere, să reînnoiască şi să resfinţească tot ceea ce a pângărit diavolul din cele create de Dumnezeu în şase zile. Căci ştim că Dumnezeu a creat întreaga lume în şase zile, inclusiv pe om. Şi pe toate acestea le-a pângărit diavolul cu necurăţia sa, după cum s-a arătat mai sus (n.n. vezi episodul 1 al acestui articol!) în explicarea peceţii 666.

Stricăciunea diavolului, durerea şi moartea au pătruns în toată creaţia materială: pământul se strică cu tot ce este pe el, apa se strică cu tot ce este în ea, aerul se strică cu tot ce este în el. La fel şi cel care a fost hotărât de Dumnezeu ca stăpân al acestora - omul, se strică atât în plan material cât şi în plan spiritual.

De aceea, Sfinţitorul a toate a venit şi S-a arătat în lume, atât prin mărturia Sfântului Ioan Botezătorul, cât mai ales prin cea a Tatălui şi a Duhului Sfânt de la Botezul Domnului. Atunci s-au deschis cerurile şi aerul şi văzduhurile s-au sfinţit prin intrarea Mântuitorului în ele. Şi pământul, de asemenea s-a sfinţit, căci Mântuitorul „ pe pământ a vieţuit şi cu oamenii a petrecut".

De ce în a şasea zi a săptămânii S-a răstignit Mântuitorul şi nu în prima sau în a doua sau în oricare alta? S-a răstignit în ziua a şasea a săptămânii pentru că în a şasea zi a creaţiei a fost făcut omul ca o încununare a ei şi ca cel mai important lucru din tot ce-a făcut Dumnezeu, purtând chipul şi asemănarea Creatorului său în sine. Pentru aceasta, în aceeaşi zi a săptămânii, în care a fost creat omul, trebuia să fie şi răscumpărat.

Putem înţelege ca un simbol al peceţii 666 şi pângărirea de către diavolul a tot ceea ce a creat Dumnezeu în cele şase zile. De aceea, nu socotim a fi întâmplătoare Răstignirea Mântuitorului în ziua a şasea a săptămânii şi-n ceasul al şaselea, ci înţelegem ceea ce arată Proorocul David în Ps. 44, vers. 7 „săgeţile Tale ascuţite sunt, Puternice în inima duşmanilor împăratului". Ca nişte săgeţi ascuţite, trimise direct în inima lui Lucifer şi a diavolilor lui, la ziua şi ceasul potrivit, căci aceştia sunt cu adevărat duşmanii împăratului întregii zidiri - Hristos Dumnezeu şi a împăratului pământesc - omul, care a fost pus stăpân peste toate de către Dumnezeu.

Şase ore au fost de la hotărârea dată de Pilat pentru răstignirea Mântuitorului până la moartea Sa pe Cruce.

Până în anul 375 (379), Naşterea Mântuitorului era sărbătorită în ziua a şasea a lunii ianuarie. Dar, dat fiind faptul că în aceeaşi zi se sărbătorea şi Botezul Domnului, Sfinţii Părinţi, insuflaţi de Dumnezeu, respectiv Sf. Grigorie de Nazianz şi Sf. Ioan Gură de Aur, au mutat sărbătorirea Naşterii în luna decembrie pentru ca cele două sărbători să fie distincte şi trăite în mod deplin de către creştini. În esenţă, amândouă făceau cunoscută Arătarea Domnului în lume, dar semnificaţia fiecăreia era diferită.

Concluzia ce se trage din faptul că Sfinţii Părinţi, insuflaţi de Duhul Sfânt, au hotărât ca aceste două mari praznice să se sărbătorească în ziua a şasea, este că, precum Răstignirea a fost în ziua a şasea, tot astfel trebuia să fie Naşterea şi Botezul, pentru ca săgeţile lui Dumnezeu să străpungă întunericul şi răutatea diavolului şi să lumineze lumea şi întreaga zidire.

Şi sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului o avem tot în ziua a şasea. De asemenea Sfinţii Părinţi spun că Schimbarea la Faţă a fost tot în jurul ceasului al şaselea din zi, socotind calea pe care a făcut-o Mântuitorul cu cei trei Apostoli până la Muntele Taborului.

Domnul nostru Iisus Hristos distruge prin pătimirea Sa, pecetea diavolului din fiinţa omului şi dăruieşte pecetea mântuirii şi totodată arma împotriva puterii diavolului - Sfânta Cruce.

N-am vrea să se înţeleagă ca o forţare a sensurilor evenimentelor din viaţa Mântuitorului, ci dorim să facem înţeleasă rânduiala cea dumnezeiască şi nu la întâmplare a tuturor actelor săvârşite de Mântuitorul Hristos pentru mântuirea oamenilor şi pentru distrugerea împărăţiei întunericului, atât din om cât şi din zidire. Precum toate judecăţile şi lucrările lui Dumnezeu sunt arătate şi simţite prin Har şi simboluri, aşa şi lucrările răului sunt simţite şi realizate prin simboluri şi prin puteri drăceşti.

Vor oare să ne mânjească pe toţi cu sângele pruncuciderii?

De parcă nu ar fi de ajuns pecetea numărului lui antihrist pentru a controla fiinţa umană şi pentru ca mintea omului să fie perfect stăpânită de cel rău, auzim în ultima vreme că se urmăreşte introducerea în microcipul care va fi implantat sub piele a unui extract din celulele stem a pruncilor avor¬taţi.

După mărturia unuia dintre cei care au lucrat la conceperea microcipului, după cheltui¬rea unor mari resurse de timp şi bani, se pare că s-a pus problema găsirii unei surse autoregenerabile pentru „menţinerea în viaţă” pe timp îndelungat a microcipului. În final, s-a găsit soluţia prin care s-a inclus în structura materială a microcipului un element, părticică dintr-un embrion, care este rezultatul unei crime extrem de răspândite în lumea modernă – avortul, iar acest element este sursa generatoare de energie, respectiv de menţinere în funcţi¬une a acestui cip.

Aşadar, după ce diavolul a reuşit ca acest păcat al avortului să fie atât de răspândit în lume, generând un adevărat genocid la nivel mondial, a făcut apoi, ca o încununare a lucrării sale, ca rezultatul acestui păcat să fie factorul esenţial în pecetea sa.

Nu am putea crede că o asemenea blestemăţie ar putea fi posibilă şi că o minte ome¬nească ar putea-o concepe, dacă nu ar fi devenit în ultima vreme tot mai cunoscute pe plan mondial extinderea folosirii de celule prelevate de la embrionii şi pruncii avortaţi. În Europa şi America se folosesc pentru confecţionarea de creme de faţă şi, chipurile, în tratarea unor boli, iar în China se consumă pe scară largă pruncii avortaţi, sub motivul „ştiinţific” că sunt reco¬mandaţi pentru sănătate.

Dacă toate acestea sunt adevărate, atunci putem înţelege de ce această însemnare cu cipul pe mâna dreaptă şi pe frunte va avea puterea de a anihila voinţa şi puterea omului.

Este elocventă în acest sens pilda împăratului roman Iulian Apostatul (361-363) care, deşi anterior fusese creştin, pentru a ajunge împărat, a făcut apel la serviciile unui vrăjitor evreu. Acesta i-a făgăduit ajutorul dacă se leapădă de Hristos şi se închină satanei, ducându-l apoi într-un loc ascuns, unde i s-a arătat diavolul şi slujitorii lui, insistând să nu-şi facă semnul Sfintei Cruci. La apariţia diavolului, de frică, Iulian Apostatul s-a însemnat cu Sfânta Cruce, după cum era obişnuit, ceea ce, a dus la dispariţia nălucirii drăceşti. Întrucât Iulian i-a spus vrăjitorului că nu poate să nu-şi facă cruce, acela l-a învăţat în ce fel crucea nu va avea nici o putere. Astfel, îi cere să se ungă pe mâna dreaptă cu sângele unui prunc ucis de el, ceea ce Iu¬lian a şi făcut. La reapariţia diavolului semnul crucii făcut de Iulian n-a mai avut efectul de dinainte.

Aşa cum în situaţia lui Iulian Apostatul, săvârşirea păcatului uciderii a îndepărtat harul lui Hristos, iar semnul Sfintei Cruci n-a mai avut putere în faţa diavolului, tot astfel va fi şi în cazul acestui cip, care are la bază aceeaşi crimă. Astfel, partea raţională şi partea lucrătoare a omului vor fi controlate şi stăpânite.

Omul pecetluit cu 666 va fi controlat şi stăpânit atât ca identitate personală în toate amănuntele, prin stocul de date din cip, cât mai ales mental, prin puterea diabolică ce o deţine pecetea lui Antihrist. Căci precum pecetea lui Hristos, Sfânta Cruce, are putere de a înlătura şi alunga pe diavolul, aşa şi acceptul peceţii diavolului, depărtează harul lui Dumnezeu şi dă loc puterii diavolului în om.