.* Diavolul se crede atât de stăpân pe pământ, încât a început să-i prigonească pe cei care pronunţă numele Domnului nostru Iisus Hristos. O absolventă de liceu, pe nume Erica Corder, din statul american Colorado, a ieşit şefă de promoţie şi i-au dat cuvântul la festivitatea de absolvire. Ea a avut dreptul la 30 secunde de vorbire, timp în care a pomenit numele lui Hristos. Oficialii liceului parcă au luat foc la auzul numelui lui Dumnezeu Fiul şi i-au cerut fetei să-şi ceară scuze în scris pentru acest „incident”, altfel urmau să-i blocheze eliberarea diplomei de bacalaureat, fapt care i-ar fi periclitat înscrierea la facultate. Deşi avocaţii au contestat în tribunal decizia directorului, două instanţe au respins cererea. Adică şi judecătorii sunt de partea antihriştilor. Acum procesul s-a mutat la Curtea Supremă a SUA. Între timp, însă, fata s-a conformat dispoziţiei dictatoriale şi a scris o hârtie cu scuze pentru discursul său despre Hristos. Ce vedem aici? Au început să-i oblige pe oameni să se lepede public, în faţa comunităţii, de numele lui Dumnezeu. Şi, de nevoie, ei o fac. Dumnezeu a îngăduit să se petreacă această întâmplare, absurdă la prima impresie, pentru a vedea dacă Erica este dispusă să sufere pentru numele Lui. Ea şi-a văzut de treburile ei pământeşti (sociale, culturale, de educaţie) şi, chiar dacă s-a scuzat formal, tot s-a lepădat. Poate căpăta iertare, ca Petru, după pocăinţă. Dar oare îi va cânta ceasul cu cuc un cucurigu trezvitor? Sau va rămâne totul ca un fapt divers? Cert este că ea îşi cere dreptatea în instanţa supremă, deci n-a uitat păţania. Pentru noi, creştinii ortodocşi, prigonirea antihristă şi lepădarea care au avut loc în America sunt extrem de pilduitoare. Faptul constituie un semnal alarmant. Suntem înconjuraţi de brâul UE, deci aparţinem unui stat prin definiţie ateu. Diavolul se crede şi la noi stăpân. Ceea ce înseamnă că, în curând, ne vor cere şi nouă să ne dezicem de Hristos. Semnalul acut de care vorbeam mai înainte sună aşa: vremea mărturisirii, a prigoanei şi a muceniciei a sosit şi pe meleagurile româneşti. Dumnezeu va îngădui să se producă şi la noi accidente asemănătoare, dar oare va găsi creştini dispuşi să mărturisească, să rabde prigoana şi chiar mucenicia?
* Vorbeam de prigoană anticreştină la alţii? Se găseşte şi la noi, chiar cu prisosinţă. Vineri, 31 iulie 2009, la Oneşti ni s-a dat o astfel de probă. Asociaţia pentru Libertatea Românilor din Bacău a organizată în această zi, la Biblioteca Municipală oneşteană o conferinţă pe tema „Dictatură şi martiraj”, în cadrul căreia urmau să vorbească monahul Filotheu Bălan de la Mânăstirea Petru Vodă şi judecătoarea Carmen Păduraru din Piatra Neamţ. Apoi ar fi fost lansată cartea „Dictatura biometrică”. Tema era în vogă la acea oră: introducerea actelor biometrice de identitate, paşapoartele acum şi buletinele în viitor. Poporul a început să se adune la locul conferinţei, dar uşile bibliotecii erau închise şi un afiş îi anunţa că s-a suspendat manifestarea. O interzisese, de fapt, primarul urbei, un comunist-pesedist cu numele Emil Lemnaru, pe care lumea îl ştia de mare edil şi el, de fapt, este un antihrist vădit. Organizatorii plătiseră o taxă la primărie, chiar prea piperată, 11 milioane lei vechi, dar nu s-a ţinut cont de asta. Conferinţa nu a mai avut loc. Cei prezenţi au încercat să asculte totuşi expunerile în parcul oraşului, dar acolo i-a prigonit poliţia primăriei. Ceea ce a urmat nu a mai fost o acţiune publică, ci o comunicare de la om la om. Două elemente ale cenzurii pe cuvânt, aplicate la Oneşti, ne demonstrează că e vorba clar de o prigoană anticreştină. Primul: primarul, întrebat ulterior de ce a contramandat o conferinţă legală, a răspuns că era vorba de o carte pornografică, legionară şi nazistă şi nu putea permite o astfel de lansare. Eu am citit cartea, are în ea semnături de preoţi, de sfinţi, de monahi şi monahii, de misionari ortodocşi, e prezent acolo şi Părintele Iustin Pârvu, tratează pericolele pe care le prezintă impunerea actelor biometrice în România. Dacă prin asta, capdelemn oneştean înţelege pornografie, atunci e limpede, nu e tontălău, e diavol, roşu ca racul fiert, purtând pe frunte pecetea cu secera şi ciocanul. Punem mâna în foc că de ar fi fost o cacofonie pornografică, i-ar fi dat drumul şi s-ar fi dus şi el, poate că a şi făcut-o până acum, dar a combate dictatura biometrică în numele libertăţii democratice i se pare licenţios şi, simultan, nazistic. Sărmanul, pare să confunde pielea goală cu nazismul şi legionarismul, care sunt trei lucruri cu totul diferite. Doar nazismul se aseamănă cu comunismul, pe acesta ar fi trebuit să-l recunoască. În fapt, ştia bine despre ce e vorba, însă a trântit aşa, trei noţiuni disparate, pentru a se îndreptăţi. E o manevră tipic securistă, o diversiune, o deturnare de la obiectul real. Al doilea element al prigoanei de la Oneşti provine din mediul ecleziastic: protopopul Constantin Alupei a invocat lipsa unei binecuvântări arhiereşti. Ceea ce înseamnă că de aici a pornit prigoana, că el e autorul moral al interdicţiei. Acest „vigilent de serviciu” a mai distrus, nu de mult, un grup de rugăciune ortodoxă, format în zona Oneştiului. Monahi, preoţi şi mireni se adunau şi practicau Rugăciunea lui Iisus. Vreunui oarecare diavol înrăit de pe-acolo, se zice că are un birou capitonat în catifea roşie, i-a căzut greu la stumace rugăciunea creştinilor acelora şi l-a pus pe lupu al lupei să împrăştie turma. Ba chiar era cât pe ce să o sfâşie. Acum şi-a arătat colţii la conferinţa unor oameni complet nevinovaţi, aflaţi cu totul în cadrul legii. Dar când strigă dracul de pe acoperişurile Oneştiului, că bubuie megafoanele de nu se poate lumea odihni nici ziua nici noaptea, de ce nu sare lupu în blană de oaie să-l întrebe dacă are binecuvântare? Ee, glasul diavolului îi place, dar când i se împotriveşte careva lui Aghiuţă, atunce iese lupu la răspântie şi-l sfâşie pe creştin. No, ştiu ei, dragii moşului, că Dumnezeu e mare şi Atotputernic, că e îndelung răbdător, dar într-o zi dracul cel bătrân o să ia un trăznet în bărbuţa pomădată, lupete – o ghioagă după ceafă, iar Pinocchio cel tras de sfori – un bombeu în dorsală, care-l va arunca direct în colbul drumului. Toate de acolo, de Sus! Organizatorilor conferinţei interzise le amintim că e timpul să înveţe lecţia catacombelor.
* Cu ce credeţi că se ocupă ONU, Organizaţia Naţiunilor Unite, şi UNESCO, fiica bastardă a celei dintâi? Cu sexul copiilor. Ăştia sunt pornografi şi pedofili, nene Pinocchio ot Oneşti, nu cartea aceea cu probleme prea serioase pentru mintea ta! De la înălţimea masonică a înţelepţilor UNESCO a coborât un raport intitulat „Recomandări Internaţionale pentru Educaţia Sexuală”, programele elaborate în acesta vizându-i pe copiii cu vârste între 5 şi 18 ani. Oameni buni, în luna iunie a acestui an, zile pe care le trăim cu netrebnicie şi noi, organizaţii mondiale precum cele numite mai sus ne-au arătat în scris că vor să-i înveţe pe pruncii de 5-6 ani ce e masturbarea, violenţa sexuală, afrodisiacele, avorturile, anticoncepţionalele, homosexualitatea, plăcerile sexuale şi alte năzdrăvănii, fapte care ne cutremură conştiinţele. Dacă le-a luat Dumnezeu minţile, e cumva explicabil că demnitari de rang planetar emit asemenea aberaţiuni. Dar se pare, totuşi, că nu Stăpânul din ceruri a umblat pe la cutiile negre ale descreieraţilor ălora, ci diabolu le-o electrocutat neouronii în aşa hal, încât au ajuns de se zbenguie cu flecuşteţu-n ţărână. Şi aşa de mult le place, că vor să-i înveţe pe copiii din toată lumea perversiunile lor. Asta nebunie! Şi unde? La capu’ lumii! Vedeţi de unde începem a ne înnegri în faţa lui Dumnezeu? De la tronuri. Şi, dacă au zis-o şi au scris-o împăraţii ăia, noi ce vom face? Vom introduce în şcoli drăciile pe care le-au poruncit? Mai bine vă luaţi copiii şi fugiţi cu ei în munţi şi îi ascundeţi câte zile or avea, decât să-i daţi pe mâna demonizaţilor ăstora!
* O prostituată din America, culeasă de prin lupanare de vreun crap guşat, batjocorea, acum câţiva ani, Crucea, pe care o folosea ca pe o bară de streep tease. Încă nu i-a aruncat Dumnezeu o cocoaşă pe spate, de aia a venit din nou în turneu cu nişte scălâmbăieli pe care ea le numeşte concert. E una de-i zice Madona, neruşinata care necinsteşte şi numele Maicii Domnului. Ce a cântat-răcnit ea în Parcul Izvor din Bucureşti, la 27 august curent? Despre diavol, despre Hitler, încălzirea globală, Mihael Jackson, ţigani, s-a dezbrăcat la bară şi a umplut scena de gesturi obscene. Că asta-i lucrul dracului, toată lumea o ştie, că e o îndrăcită, ca şi modelul Jackson, pe care îl promovează, iarăşi ştiu toţi, că e afoană şi plină de ifose găunoase au aflat demult. Atunci, de ce se mai duc s-o vadă atât de mulţi oameni? Ce căutaţi acolo, fraţilor, pe dracul gol? Am citit în presă că aţi fluierat-o şi huiduit-o, ca pe o putoare ordinară ce este. Atunci de ce aţi plătit scump biletele? Pentru a vedea o prostituată cum vă sfidează de pe scenă? Pe cât rău face satanista asta în rândul tineretului din lume, pe atâta rău au făptuit creştinii care s-au îmbulzit în Parcul Izvor s-o întâmpine. Zăluda trebuie lăsată să evolueze în pustiu, cu spinii spectatori. Iar voi alergaţi la biserică, la Sfânta Liturghie, la Vecernie, la Utrenie, la Miezonoptică, la Sfântul Maslu şi vă veţi bucura de frumuseţi nemaivăzute!
RSS 2.0