Nu sunteţi mulţumit de preotul dumneavoastră. Şi, într-adevăr, este păcat că vă amărăşte cel ce ar trebui să vă mângâie şi să vă aline. Din această prici¬nă însă dumneavoastră v-aţi revoltat împotriva tuturor preoţilor din lume. Prin aceasta dovediţi şi dumneavoas¬tră cât de greu este să se vindece oamenii de boala gene¬ralizării excepţiilor. Vă voi arăta, printr-un exemplu, cât de chibzuiţi şi drepţi erau în această privinţă oamenii cu adevărat mari. Marele scriitor rus Gogol - oricât de mare ca scriitor, şi totuşi mult mai mare ca minte şi carac¬ter - a fost atacat odată de alt scriitor rus, Belinski, de¬oarece spusese adevărul despre clerul rus. Răspunzând la acest atac, Gogol i-a scris lui Belinski: " ... De unde vi se pare dumneavoastră că eu înalţ osanale clerului nos¬tru? Şi de unde în dumneavoastră un asemenea duh de ură? Eu însumi ştiu o sumedenie de popi răi şi aş putea să vă povestesc multe istorii caraghioase privitoare la ei. Pe de altă parte, am întâlnit şi oameni a căror viaţă sfân¬tă m-a uluit, şi am văzut că ei sunt produsul Bisericii noastre de Răsărit, nu al celei apusene. Aşadar, eu nu înalţ nicidecum osanale acelui cler ce a adus ruşine Bi¬sericii noastre, ci celui care a înălţat-o ... care prin mu¬cenicia sa a pecetluit adevărul fiecărui cuvânt al lui Hristos şi care chiar şi pe călăii săi i-a istovit rugându-se lui Dumnezeu pentru ei".
Străduiţi-vă şi dumneavoastră să gândiţi ca marele Gogol. Cum ar fi fost Hristos dacă, să zicem, i-ar fi urât pe toţi apostolii Săi din pricina lui Iuda vânzătorul ? Şi totuşi, El nu l-a urât nici pe Iuda, ci la Cina cea de Taină a încercat să-l facă a nu se da singur pierzării prin vân¬zarea Fiului lui Dumnezeu. Iar dumneavoastră gândiţi-vă ce slavă veţi avea în împărăţia lui Dumnezeu dacă, mirean fiind, vă veţi arăta mai bun creştin chiar decât un preot! (Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Sophia, Bucureşti, 2003, p. 271-272).