.Lucrarea doamnei Irina Leonte, intitulată Simbol şi expresie în Liturghia ortodoxă, Editura Edusoft, Bacău, 2008, aduce în faţa credincioşilor, inteligent şi metodic, probleme legate de Sfânta Liturghie, moment important al cultului divin ortodox, identificat „ca o lucrare a Duhului Sfânt”. Demersul pe care îl întreprinde autoarea se explică prin dorinţa acesteia de a iniţia, educa, dar mai ales a conştientiza cititorii de rolul imens pe care îl joacă semnificaţia, adică interpretarea nuanţată a faptelor şi elementelor care alcătuiesc actul liturgic.
Bazându-se pe o cultură religioasă temeinică, doamna Irina Leonte îşi propune, în primul capitol, Spre o semiotică a cultului divin, să ne introducă într-un domeniu surprinzător de actual şi care, în principal, studiază fenomenele ca sisteme de semnificare şi procese de comunicare. Potrivit acestei ştiinţe „cuvintele, expresiile, aserţiunile pe care le rostim când ne referim la Dumnezeu dobândesc statut de simboluri prin care participăm la realitatea divină pe care o reprezintă”.
Examinând conţinutul cărţii, observăm o logică impecabilă în structurarea conţinuturilor, o viziune modernă integratoare a particularului în aria generalului, aplicată consecvent şi lămuritor. După ce insistă asupra componentelor şi semnificaţiei Sfintei Treimi, a rolului imens pe care îl are Sfântul Botez în viaţa credincioşilor, a lucrării Sfântului Duh (echivalent cu prezenţa lui Dumnezeu în viaţa oamenilor), va trece, în capitolul a II-lea – Sfânta Liturghie, Cerul pe pământ– la foarte interesante consemnări legate de istoria Sfintei Liturghii, de etimologie a termenilor, de dezvoltarea ritualului, cât şi în ce priveşte spaţiul şi timpul liturgic. Ultimele două capitole, Sfânta Liturghie, simbol şi expresie şi Resemantizarea gesturilor şi a simbolurilor în Liturghia ortodoxă, vin să adopte o perspectivă complexă în privinţa simbolurilor şi a expresiei dintr-o viziune practică, dând întregii lucrări o formulare coerentă şi unitară.
Iniţial, se va motiva rolul Sfântului Duh care lucrează în Biserică prin preoţi care sunt „împlinitorii voinţei” lui Dumnezeu, iar celebrarea Sfintei Liturghii este „o lucrare comună a lui Hristos şi a poporului lui Dumnezeu”. Reţinem, în finalul acestor însemnări, cât de importante sunt simbolurile fiecărei structuri a Liturghiei şi pe care autoarea le analizează cu cea mai mare atenţie: „Proscomidia (aducerea înainte a Cinstitelor Daruri), „Liturghia catehumenilor” (Liturghia Cuvântului) şi „Liturghia credincioşilor” (Liturghia Euharistiei). Pe larg sunt prezentate şi simbolurile legate de icoane, veşminte preoţeşti, lumânări, candelabre, uşile împărăteşti ale Sfântului altar etc.
Elaborată cu scopul promovării unui masterat, cartea profesoarei Irina Leonte depăşeşte cu mult obiectivul unei simple dizertaţii, surprinzând în mod plăcut noutatea concepţiei, rigoarea ştiinţifică şi acurateţea expresiei. Lucrarea este apreciată de Arhiereul vicar al Episcopiei Romanului, dr. Ioachim Băcăuanul, semnatar al unui „Cuvânt înainte”, text din care, pentru încheiere, reţinem următoarele: „Autoarea abordează domeniul vast al simbolismului liturgic, reuşind să demonstreze că Dumnezeiasca Liturghie se constituie într-o complexitate de simboluri, iar ritualul liturgic, gestica, imnele şi rugăciunile ei reprezintă întreaga dogmatică ortodoxă trăită în spaţiul liturgic”.
RSS 2.0