Părintele Ioanichie Bălan, pe pajiştile veşniciei

L-am cunoscut pe Părintele Ioanichie Bălan în anul 1980 şi am fost atras de puterea cuvântului din predica sa - cuvânt rostit cu putere multă, care ajungea la inima omului. Predicile şi personalitatea sa duhovnicească m-au determinat să-l aleg duhovnic. Deşi părea un om aspru, în taina spovedaniei devenea asemenea "Păstorului cel Bun care îşi pune viaţa pentru oile sale", astfel că, după fiecare spovedanie, plecam alt om.

L-am văzut pe Părintele de multe ori plângând la Sfânta Liturghie pe care o trăia deplin (niciodată nu stătea aşezat în vreo strană din Sfântul Altar). Era un păstrător al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi, un iubitor al neamului românesc pentru care se ruga şi despre care spunea: "România este ca o prescură pe care unii au ciuntit-o pe la margini, iar alţii vor să o împartă între ei".

După slujba Utreniei, care se făcea la miezul nopţii, mergea alături de ucenici pe aleile din jurul bisericii şi îi întărea prin cuvintele sale de folos. De multe ori, duminică seara, ne aduna în chilia unuia dintre călugări şi nemaiţinând seama de oboseala acumulată (slujirea Sfintei Liturghii, predica, primirea şi sfătuirea pelerinilor adunaţi în număr mare în faţa chiliei sale), ne împărtăşea, cu multă dragoste, din experienţa sa duhovnicească. Cu bucurie păstrez în chilia mea un caiet studenţesc scris de mâna părintelui, de când era ucenic la Mănăstirea Sihăstria, cu învăţături din Vieţile Sfinţilor, din Filocalie şi din Patericul egiptean. În aceste seri duhovniceşti, Părintele Ioanichie invita uneori câte o personalitate duhovnicească: aşa i-am cunoscut pe Părintele protoschimonah Sofronie Ungureanu, mare duhovnic de la Mănăstirea Secu, Părintele Dosoftei Murariu, autor al unei însemnate lucrări despre Sfântul Serafim de Sarov şi pe poetul creştin Ioan Alexandru care ne ţinea adevărate lecţii de spiritualitate la nivel academic. […]

A venit şi boala peste Părintele nostru drag şi s-a stins uşor, în tăcere, mergând înaintea Lui Dumnezeu ca să-I spună toate durerile şi nevoile poporului dreptcredincios pe care l-a iubit atât de mult.

Dumnezeu să-l aşeze împreună cu sfinţii mărturisitori ai neamului românesc!