Situaţia conflictuală din satul nostru, Valanii de Beiuş, a început odată cu acţiunile de prozelitism şi pretenţiile exagerate ale Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. De când s-a reînfiinţat uniatismul în Ardeal au apărut şi tulburările. Părinţii noştri au construit această biserică şi nu episcopii catolici care s-au pus stăpâni peste ea doar în acte, nu şi cu truda. Când am revenit la ortodoxie am păstrat şi biserica deoarece e munca părinţilor noştri şi nicidecum a vreunuia dintre cei ce azi vor să o ia ca pe un bun al lor. Datorită regimului instalat după 1948, nu am putut realiza această modificare şi în cartea funciară, dar ea tot a noastră a rămas. Suntem ortodocşi pentru că suntem români şi aşa vrem să rămânem iar dacă unii au alte opţiuni nu ne deranjează, dar să ne lase în pace.
În ceea ce priveşte situaţia juridică, nu acceptăm sentinţe date incorect. Cunoaştem cazuri de corupţie a Episcopiei Greco-Catolice în justiţie şi, din acest motiv, astfel de sentinţe nu reprezintă nici o credibilitate morală. În acest context, le spunem judecătorilor respectivi că patrimoniul bisericesc are un regim special, recunoscut prin lege. Domnul Florin Jula spunea că „Biserica Ortodoxă se crede mai presus de lege” si „face legea în ţara asta”. În legea 247 din 19.07.2005 (Legea proprietăţii) este un articol care spune: „Regimul juridic al imobilelor care au destinaţia ca lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială”. Se pare, domnule Jula, că noi respectăm legea mai mult decât justiţia din Beiuş şi Oradea. Niciodată un judecător lumesc nu va fi capabil să facă dreptate în cazul nostru. Aceasta ţinând seama şi că justiţia nu ia în considerare felul în care Biserica Greco-Catolică a intrat în posesia unor averi imense în Ardeal în timpul ocupaţiei Austro-Ungare. Se pare că se încearcă repetarea istoriei atâta doar că azi, în locul tunurilor lui Bucow,se folosesc cu dibăcie justiţia şi scutierii. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom rezista.
În acelaşi articol se mai menţiona că am pus copiii între noi şi forţele de ordine, ceea ce nu este adevărat. Faptul că acolo au fost şi 4-5 copii, care au venit cu părinţii lor, nu înseamnă că aceştia au făcut scut în faţa jandarmilor, ci doar s-au plimbat prin drum, zburdând printre credincioşi. În apărarea Bisericii am fost peste 130 de săteni şi nicidecum 80 cum s-a menţionat în articolul respectiv. Le mulţumim cu acest prilej şi celor 46 de preoţi care au răspuns chemării noastre în aceste momente de grele încercări.
Domnul Jula a spus că părintele Eftimie de la Huta l-a înjurat şi că ortodocşii nu respectă dreptul la proprietate, ceea ce este fals. Părintele Eftimie i-a spus domnului Jula că este „trădător şi coadă de topor”, deoarece a fost botezat ortodox şi a trecut la uniatism, fiind interesat de aspectul material. Referitor la aceste afirmaţii părintele Eftimie îi răspunde: „Cu renegaţii întotdeauna a fost mai greu. Domnul Jula cred că nu ştie să facă diferenţa dintre o realitate şi o înjurătură. Nu spune despre comportamentul său faţă de pr. Radu Lucuţa sau că a cerut intervenţia prin forţă a scutierilor şi nu a acceptat ca presa să fie de faţă la discuţiile din căminul cultural”. Deocamdată nu s-au înregistrat acte de violenţă şi sperăm că nu va fi nevoie. Au fost, în schimb, unele momente aprinse de ambele părţi. În ceea ce priveşte patrimoniul parohiei noastre, după cum am mai spus, le dăm pământuri, clădiri şi tot ce mai vor ei, dar biserica nu le-o dăm, pentru că ea este sufletul nostru. În acest sens, preotul nostru a semnat un document redactat de executorul judecătoresc, la discuţia din căminul cultural, dar preotul greco-catolic şi domnul Jula au refuzat să-l semneze. Nu este corect ca noi, 263 de credincioşi, să părăsim biserica pentru o mână de oameni care s-au desprins dintre noi. Îi primim oricând în biserica noastră împreună cu noi şi ne bucurăm de ei precum s-a bucurat tatăl de întoarcerea fiului risipitor la sânul familiei. În cazul în care nu vor să participe împreună cu noi la slujbe, ei au o capelă şi o clopotniţă în sat. Ţinând seama că sunt doar 30, spaţiul respectiv le este suficient. Nu este corect ca minoritatea să aibă tot, iar noi, majoritarii, să nu avem nimic. Nu suntem împotrivă să le dăm şi lor ceva, dar acesta să se facă în limitele bunului simţ.
Referitor la „bunele intenţii”, de care vorbea domnul Jula, nu sunt sincere. Aceasta se dovedeşte şi prin ceea ce se întâmplă în satul vecin. La Petrani, uniţii au deja o biserică, dar care nu este plină nici măcar pe jumătate cu credincioşi, în schimb o revendică prin justiţie şi pe cea ortodoxă. Acţionarea în instanţă a bisericii ortodoxe din Petrani a făcut-o Episcopia Greco-Catolică din Oradea. Despre „bunele intenţii” ale PS Virgil Bercea nu e nevoie să mai vorbim. E suficient să lăsăm faptele să vorbească. Din păcate, conflictele în loc să se aplaneze sunt mereu antrenate de unele feţe bisericeşti uniate care îi instigă pe credincioşii lor împotriva noastră spunând că „Ortodoxia a fost înfiinţată de comunism”, ceea ce este ori o diversiune, ori incultură. Biserica Ortodoxă a fost înfiinţată de Iisus Hristos la Cincizecime, în urmă cu aproape 2000 de ani. Mai mult decât atât, Ortodoxia a avut cele mai multe jertfe în această perioadă. În România, 1888 preoţi ortodocşi au făcut închisoare şi doar 235 preoţi greco-catolici, iar dintre aceştia sfinte moaşte au doar dintre cei ortodocşi. Prin astfel de acuze, aduse tendenţios şi ireal la adresa noastră, se încearcă formarea unei opinii prin care să se dea impresia că anul 1948 a avut o însemnătate religioasă legată de cea politică. Biserica Ortodoxă nu are menirea de a face politica comunismului sau a capitalismului, aşa precum face catolicismul. Ortodoxia nu e din lumea aceasta.
Acestea fiind spuse, noi biserica noastră nu o vom ceda nici din dragoste şi nici de frica politicului, chiar dacă vom fi criticaţi prin ziare sau bătuţi de scutieri.
Credincioşii parohiei ortodoxe din Vălanii de Beiuş împreună cu preotul paroh, pr. Dorin Budău