Revistă electronică de cultură, atitudine şi spiritualitate ortodoxa

Prima pagină > Atitudini > Lacrimile

Lacrimile

Luni 21 mai 2007

Lacrimile

Există lacrimi care vin de la slăbiciunea inimii, de la un caracter foarte moale, de la durere; unii le întărâtă singuri, silindu-se să plângă; există însă şi lacrimi de la har.
Preţul lacrimilor nu ţine de cantitatea de umezeală care curge din ochi, ci de ceea ce este în suflet în timpul lor şi după ele. Lacrimile harice sunt legate de multe schimbări din inimă. În principal, inima trebuie atunci să ardă în focul judecăţii dumnezeieşti, însă fără durere şi pârjolire, ci cu umilinţa adusă de nădejdea în Milostivul Dumnezeu, Ce ju¬decă păcatul şi miluieşte pe păcătos. Aceste lacrimi trebuie să vină spre sfârşitul ostenelilor - nu al ostenelilor din afară, ci al ostenelilor curăţirii inimii, ca ultimă "clătire" a sufletu¬lui. Aceste lacrimi ţin nu un ceas, nu o zi şi nu două zile, ci ani întregi. Se spune că există un anume plâns fără lacrimi al inimii, însă la fel de preţios şi de puternic ca şi lacrimile. Acest plâns este mai bun şi mai îndemânos pentru cei ce trăiesc în lume, fiindcă lacrimile pot fi văzute de către alţii. Dar pe toate le rânduieşte Domnul, Mântuitorul tuturor ...

Taina religiei

Care este toată lucrarea celor ce se îngrijesc de mântuirea sufletului?
Să Îl aibă pe Dumnezeu ca Dumnezeu al lor şi să se vadă pe sine ca pe unii care sunt ai lui Dumnezeu.
A-L avea pe Dumnezeu ca Dumnezeu al tău este o latură a acestei lucrări, care nu poate căpăta temeinicie dacă va lipsi latura a doua, care este conştiinţa că suntem ai lui Dumnezeu, altfel spus încredinţarea că, precum tu Îl ai pe Dumnezeu ca Dumnezeu al tău, aşa şi Dumnezeu te are ca om al Lui. Aici e miezul unirii cu Dumnezeu şi toată taina religiei. (Din Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Sophia, 2005, p. 203, respectiv p. 48).