.Şi să nu-mi spună mie cineva că nici alţii, cărora nu le-a păsat de educaţia copiilor lor mai mult chiar decât nu i-a pasat lui Eli, n-au păţit nimic. Au păţit multe şi încă mai rele: de multe ori, mulţi, pentru acelaşi păcat. De unde aceste morţi înainte de vreme? De unde bolile mari şi cumplite care cad asupra noastră sau asupra copiilor noştri? De unde pedepsele, de unde vremurile grele? De unde tot felul de înjosiri şi de umilinţe şi de unde miile de nenorociri? Nu cumva toate acestea se explică prin faptul că ne neglijam copiii şi nu-i corectăm când o apucă pe căi greşite? […]
Eu vă voi spune o pildă plină de înţelepciune pe care ne-a spus-o în Scriptură un om foarte înţelept. Vorbind despre copii, el spune următoarele; “… nu te bucura de fii nelegiuiţi. De se vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă nu este frica lui Dumnezeu cu ei. Nu te încrede în lungimea vieţii lor …” (Înţelepciunea lui Sirah 6,l-3). Cum am spus, mulţi oameni au păţit multe şi dacă unii au scăpat, la sfârşit tot vor da socoteală, tot nu vor scăpa. Năpasta le va cădea pe cap, pentru ca în viaţa cealaltă, când se vor duce, vor primi mai aspre pedepse. […]
Şi totuşi, Dumnezeu mai trimite şi azi avertismente. Cum? Prin Scripturi. Cele ce s-au spus atunci, pentru Eli şi pentru cei ca el s-au spus şi pentru noi. S-au spus şi pentru toţi cei ce cad în acelaşi păcat. Dumnezeu a vorbit cu Eli şi cu patimile lui, dar vorbind cu el, a vorbit şi cu noi, pentru că Dumnezeu nu este părtinitor. Aşa cum l-a pedepsit pe el, ne va pedepsi şi pe noi. Cum ar putea El, Care a pierdut toata familia lui Eli, care a greşit mai puţin, să-i lase nepedepsiţi pe unii care au căzut în păcate mult mai grele? (Din “Părinţi, copii şi creşterea lor”).
RSS 2.0