.Mă aflam, recent, de Sf. Nicolae, la Rădăuţi, în impunătoarea şi moderna Catedrală din acest municipiu, participând la slujbă cu mulţimea credincioşilor. Protosul, pr. Protopop Nicolae Vârtea, dimpreună cu preoţii coslujitori, săvârşeau Sf. Liturghie.
Dintr-odată, cu vreo oră înainte de sfârşitul slujbei, a apărut o discretă rumoare în sfântul locaş... Un lung şir de fetiţe, vreo cincizeci, păşind în vârful degetelor se strecura prin mulţimea surprinsă către strana cântăreţilor din partea dreaptă. Imediat s-au aşezat pe două rânduri, în ordinea înălţimii lor. Toate erau îmbrăcate decent, în uniformă, cu bluziţe albe, peste care aveau câte o frumoasă cravată purpurie, de formă clasică (nu comunistă!). Erau eleve de clasa 7-a şi a 8-a, de la Şcoala Generală nr. 4 din Rădăuţi, însoţite de către profesorul de muzică dl. Laurian Abălaşei. Într-o desăvârşită ordine şi linişte, „ochi şi urechi”, elevele urmăreau cu multă pietate sfânta slujbă. Iar la momentul potrivit, al „pricesnei”, când în Altar se săvârşea Sf. Euharistie, în faţa formaţiei corale şcolăreşti, alcătuită ad-hoc, se instalează dl. dirijor, profesorul de muzică, privindu-şi „ţintă” tinerele coriste. Şi, după discretul ton dat de dânsul cu camertonul, ridicându-şi mâinile, şi dând „semnalul”, vocile curate ale tinerelor îmbrăcate-n alb, încep să răsune îngereşte. Cântări religioase, bisericeşti şi laice, şi mai ales colinde. Iar la urmă, o fetiţă, Veronica, a cântat solo o preafrumoasă colindă, „Copilule cu ochi senini”, având autor pe poetul creştin Traian Dorz. Priveam şi ascultam minunatul „sfânt” spectacol. Nu ne venea să credem. Ne simţeam parcă în cer, nu pe pământ.
Animat de bucurie, m-am şi orientat către o cunoştinţă spontană, un domn inginer, fost şi ofiţer superior, comentând şi savurând, în consens, momentul. Ne-am adus imediat aminte de „ultimele ştiri”, care au umplut toată mas-media cu teribilismul acelui profesor, „filosof”, buzoian, Moise Emil, care propunea guvernului „scoaterea icoanelor din spaţiile publice”, şi-n mod special din şcoli, în numele respectării „drepturilor minorităţilor” de alte convingeri sau ne-convingeri religioase, atee. Dar opinia publică, sondajele şi „voturile” sus-puşilor noştri, după cum ştim deja, i-au dat peste cap propunerea neinspirată, care s-a dovedit doar „o furtună-ntr-un pahar”. Căci ştim ce spune Sf. Scriptură: „Dumnezeu nu se lasă batjocorit” şi nici uşor izgonit din conştiinţa unui popor, cum este cel român, care s-a născut creştin şi a supravieţuit, trecând peste toate vicisitudinile istoriei noastre bimilenare: năvălirile barbare, dominaţia otomană şi chiar ultimul val ateo-comunist, de aproape o jumătate de secol. Aşa că, pe drept cuvânt, o manifestare spontană precum cea a elevilor rădăuţeni, sus-menţionată, nu poate decât să fie o adevărată, naturală şi gingaşă ripostă dată dorinţei nesăbuite a acelora care „fac alergie” la predarea religiei în şcoli. Şi aceasta ca un adevărat „preludiu” la „Intrarea României în Uniunea Europeană”, făcut de îngeraşii noştri, elevii, care încă mai au cei 7 ani de-acasă, de la părinţi credincioşi dreptmăritori, cu care merg de mânuţă la Biserică, şi mai au încă şi educaţie religioasă în şcoală!
Cu asemenea frumoase „rădăcini creştine” sperăm să supravieţuim şi-n această U.E. ameninţătore la adresa credinţei, a ortodoxiei şi moralei creştine, unde secularizarea şi descreştinarea vor să se impună prin zeul Mamona...
Dumnezeu să ne ferească de acestea !
RSS 2.0